a încercat să se sfârșească ca un erou
de război civil
dar era prea femeie să moară dintr-un singur glonț
așa că a preferat să prizeze timpul stropit în pietrele cauzatoare de moarte
puțin câte puțin
ca un narcoman începător în vârful unghiilor
și a reușit să nu se mai numească
a reușit să nu-și mai amintească nici măcar chipul muntelui
în care a sfârșit o moarte

era cea mai lungă închisoare de păsări când se lăsa dezbrăcată de gratii
și cea mai scurtă pasăre când se îmbrăca într-o identitate oarecare
dar în gura ei
trăiau spitalele de nebuni ca niște răni uriașe
parțial nedecedate
și era frig de la un capăt până în celălalt al buzelor
se rostogolea ca o mușcătură sintetică
ca o dentiție repetitivă
stricată până în largul apucăturilor

oh
și cât de fioros privea de sus în jos
bărbatul care se iubea pe sub pielea ei
ca o beznă imensă
în tandem